Pictori preferati. Matthias Stomer, “Pilat se spală pe mâini”

Standard

O abordare oarecum neașteptată a subiectului in aceasta lucrare….

Pilat care, după cum știm, era guvernatorul roman al Iudeei, în acest tablou nu poartă haine de roman, ci mai degrabă de evreu localnic. Nici barba lungă nu s-ar spune că era la modă în acele vremuri printre nobilimea romana (e suficient să ne amintim de busturile romane, în care majoritatea bărbaților au  o barbă scurtă sau deloc),  ceea ce e destul de ciudat….să fie oare o sugestie că Pilat romanul, atunci când a făcut ce a făcut, a preluat şi manifestat, de fapt, trăsăturile de comportament ale  ”taberei adverse”?🙂

Iar ochii lui Pilat (cel descris de istorie ca fiind un cinic, un om de o lăcomie și cruzime ieșite din comun)…..ochii, sunt atât de  inteligenți,de triști, de rugători – de parcă ar fi prevăzut impactul și gravitatea gestului său asupra întregii istorii  a umanității .  Foarte neobișnuită lucrare!

Imagine

Mathias Stomer, “Pilate Washing His Hands”, pânză, ulei, locație – Luvru.

p.s. În caz că nu știați care a fost soarta lui Pilat, ulterioară episodului Răstignirii:  există o carte, ce se referă la acest subiect – Actele lui Pilat (“Acta Pilati” ), care este de fapt o culegere de rapoarte, trimise de guvernatorul Iudeei cezarului Tiberiu și care ar fi cam unicul document istoric cunoscut la momentul de față,  ce atestă existența reală a lui Iisus.

În ea se spune că în anul 36 împăratul Tiberiu, fiul adoptiv al lui Octavian Cezar August ,l-a chemat la el pe Pilat pentru a-i lua postul pe care îl deținea, (acuzându-l că a poruncit să omoare mai mulți samariteni pe muntele Garizim, pentru că ar fi aderat la învățăturile unui fals profet) și îl exilează împreună cu soția în Retica (actuala Elveție). Acolo Pilat, cuprins de remușcări, se căiește de fapta sa și se sinucide. Legenda locală spune că, deoarece căința-i  tardivă nu a fost primită , sufletul lui nu și-a găsit liniștea nici până în ziua de azi, pendulând undeva între Paradis și Infern, în așteptarea Judecății de Apoi. De asupra lacului Firvalshtedt în fiecare an în Vinerea Patimilor apare un nor, care ia  formă umană și despre care localnicii spun că ar fi sufletul neîmpăcat al lui Ponțiu Pilat.

Tristă, dar cam trasă de păr legenda!…în schimb, abordarea lui Matthias Stomer cu privire la sentimentele lui Pilat, atunci când, cu bună știință, hotărăște să trimită la moarte un nevinovat, mi se pare fascinantă… Pare că acest om își ia rămas bun, pentru totdeauna ,de la ceva… poate de la liniștea sufletească? ;)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s