A existat un moment în viața noastră, când acest banal și practic obiect – farfuria ni s-a părut suportul perfect pentru a ne exprima din punct de vedere creativ. În primul rând, fiind la acel moment.eu și soțul, pasionați de mandale, farfuriile ne-au atras prin forma lor rotundă, similară cu acestea, pe care te poți juca cu orice culoare și ornament geometric. Apoi, treptat, căutând să învățăm cât mai multe, am constatat că nu suntem nici pe departe singurii atrași de acest tip de artă. Există în acest moment o întreagă tendință în decorarea interioarelor cu farfurii pictate, în care acestea sunt piese de rezistență. Există farfurii-peisaj, farfurii-caleidoscop, farfurii-mandale, farfurii-portret, farfurii- mesaj, s.a.m.d. Există colecționari, care ar merge până la marginea pământului, pentru a achiziționa o farfurie rară, autentică, specifică vre-unei zone sau culturi anume. Când a început, de fapt, boom-ul farfuriilor?
Primele obiecte, destul de diferite de ceea ce numim noi acum farfurie, au apărut în perioada neolitica, atunci când oamenii abia au început să deprindă meșteșugul arderii lutului. Acestea aveau o formă neregulată și erau destinate păstrării hranei sau a lichidelor. În timp, confecționarea și ornarea lor s-a transformat într-o adevărată artă, ea înflorind în special în țări ca Grecia Antică, Roma, dar și pe teritoriul țării noastre. Farfuriile de porțelan, asemănătoare celor moderne, s-au născut mult mai târziu, în China, prin anul 600 e.n. Între timp, la curțile regale ale Europei mâncarea gătită era servită direct în niște scobituri, sculptate în mesele de stejar, vesela din ceramică fiind folosită mai mult în popor. În secolul al XIII-lea, mâncarea pe la curțile boierești era servită pe niște discuri groase de pâine. Și abia în secolele XIV-XV au apărut primele farfurii de tablă și lemn. În casele mai bogate se foloseau tacâmurile de metal, inclusiv cele din argint sau aur.
Până când, la începutul secolului XVIII, olarii germani din orașul Meissen au făcut rost de secretele porțelanului chinezesc, transformându-și farfuriile într-un brand celebru. Până în zilele noastre porțelanul de Meissen este asociat cu luxul și cu un stil de viață elitist.
Și totuși, cum s-a ajuns la colecționarea farfuriilor? Cui și când i-a venit în minte pentru ptima oară ideea că acestea pot fi obiecte decorative? Totul a început de la tradiția multor case regale de a-și premia supușii loiali la diverse aniversări, sau pentru merite deosebite, cu farfurii scumpe din porțelan, create special pentru asemena ocazii. Nu a trecut mult timp și pe la sfârșitul secolului XIX au apărut și colecționarii. A început vânătoarea de ”trofee”, printre cele mai valoroase fiind farfuriile pictate în gama alb-bleumarin, sau cele foarte vechi și rare.
Și cum cererea creeaza ofertă, iată că pe la mijlocul anilor 60 celebrul brand Lalique a scos pe piață primele farfurii-ornament, destinate exclusiv decorului. Această găselniță comercială s-a dovedit a fi de bun augur, aducând un suflu nou și proaspăt în arta decorațiunilor interioare. Acum această tendință este considerată foarte creativă , ingenioasă și modernă.
Farfuria decorativă a devenit în prezent un atribut cu o funcție destul de importantă – aceea de a ne da informații despre personalitatea proprietarului, gusturile sale filozofia de viață, creând în același timp, un accent coloristic puternic într-un interior, exact ca un tablou sau un panou de perete.
Așadar,în prezent farfuriile ornamentale sunt, fără îndoială,un element decorativ de interior de mare efect. Mai mult decât atât, cu ajutorul lor putem transforma, rapid și nu foarte costisitor o încăpere anostă, clasică, într-una plină de culoare și personalitate, creând compoziții inedite.
Iată câteva idei, culese de pe internet, cum ne putem transforma casa cu ajutorul unei colecții de farfurii decorative, în diverse stiluri, începând cu cel tradițional, popular,și terminând cu stilul retro, abstract sau oriental.
Farfuriile din care dorim să facem o compoziție pot fi unicat, cu semnătură de autor, pot fi exemplare exotice, aduse din cîlătorii, sau pot fi, pur și simplu, cumpărate de la vre-un târg artizanal sau magazin de decorațiuni. Unica regulă după care le combinăm va fi armonia coloristică.
Așadar, piesele pot avea dimensiuni și stiluri diferite, însă din punct de vedere coloristic, colecția trebuie să fie armonioasă și plăcută ochiului.
Compoziția murală trebuie să aibă un anume sens,dat de felul în care dispunem farfuriile. De exemplu, o compoziție asimetrică, sau piesele, dispuse în ordine descrescătoare ca și dimensiune,conferă interiorului un anume dinamism, iar piesele dispuse simetric îi dau un ton mai sobru.
De asemenea, stilul, în care au fost pictate farfuriile, trebuie să se armonizeze cu intreg stilul încăperii. Într-un interior clasic nu-și vor găsi locul potrivit niște farfurii tradiționale, iar într-un decor cu accente etno ,un porțelan alb-bleumarin în stilolandez își va pierde din strălucire și personalitate.
Culorile pot fi contrastante, sau complementare, tot ce contează este ca nuanțele să fie în același ton – neutru, cald, sau rece.
Totuși, laconicele interioare moderne suportă o mulțime de experimente stilistice, în special dacă proprietarul este tânăr și nonconformist. 🙂
Cam așa! 🙂 Totul ține doar de fantezie și de curajul de a fi diferit!
Masha Rasputina
AtelierEzoEtno 